24 septembrie 2009

LIBER - ARBITRU Adevăr sau consolare?

Salutare naţiune,

M-am întors la micul meu pătrăţel de net după o lungă absenţă, timp în care s-au întâmplat foarte multe evenimente în viaţa mea. În tot acest timp m-am tot izbit de întrebările:
Chiar există liber - arbitru? Iar dacă există, putem să-l folosim?
Mulţi dintre noi folosesc zilnic expresii de genul:
- Aşa am vrut eu..
- A fost decizia mea..
Ce te determină să iei o decizie. De ce alegi alb şi nu negru? De ce lucrurile pozitive sunt asemănate cu lumina sau albul şi cele negative cu întunericul sau negrul? Mie personal îmi place întunericul, sunt mult mai calm şi analizez mai bine anumite probleme, atunci când sunt înconjurat de întuneric. Asta înseamnă că sunt o persoană negativă?
Când trebuie să-ţi cumperi o maşină de ce alegi o anumită culoare? De ce alegi o maşină neagră sau argintie şi nu una roz. Răspunsul unora dintre voi va fi: " Aia neagră impune respect, aia argintie pare mai elegantă, dar aia roz e de piţipoance sau gay". De ce un bărbat căruia îi place culoarea roz nu poate să-şi cumpere haine sau o maşină de această culoare? Pentru că voi, societatea, îl constrângeţi prin ideile voastre preconcepute.
"- Frate, te-ai ţicnit? De ce dracu' te îmbraci în roz? Eşti gay?
- De ce dracu' ţi-ai cumpărat o maşină roz? Ţi-a făcut-o cineva cadou? Eu unul, nici pentru toţi banii din lume nu aş conduce o astfel de maşină!"
Unde e acel liber - arbitru? Omul, de ruşine sau de gura voastră, nu-şi mai cumpără acea maşină. Dar visează la ea în fiecare noapte.
Când îţi dai demisia de la un job şi te întreabă cineva: " De ce ai demisionat?" Tu, mândru sau mândră (după caz), îi răspunzi: " Aşa am vrut." Oare a fost decizia ta sau încă din prima zi de muncă şeful ţi-a îndrumat paşii spre această decizie? Poate după ce ai plecat din firmă, el şi-a angajat amanta. Dar cine l-a pus să-şi aleagă acea amantă din oceanul de piţipoance? De ce acea piţipoancă se foloseşte de acel bou pentru a obţine o poziţie într-o firmă şi nu încearcă să obţină acelaşi lucru pe propriile forţe? Oare echipa va avea un randament mai bun cu piţipoanca în locul tău? În realitate ne învârtim într-un cerc vicios, numit societate. Problema principală este că nu ştim dacă ne folosim de liberul - arbitru sau doar suntem nişte păpuşi manevrate de forţe nevăzute. Unii dintre noi se duc la "ghicitoare" pentru a afla viitorul, alţii cred cu tărie că sunt capabili să-şi făurească propriul destin. Unii se roagă la Dumnezeu, alţii se înclină în faţa banilor.
Patriarhul României ne îndeamnă la calm şi dragoste faţă de semeni, Becali ne vorbeşte de bani, oi, Steaua şi alte gărgăriţe din creierul lui, iar peste ei vine Băsescu care ne spune:
"- Să trăiţi bine!"
Era să uit de ea, zâna de la Cotroceni, acea fiinţă admirată de bărbaţii din politică mai mult decât era zeiţa Atena în Grecia antică. Este vorba de acea blondă venită dintr-o zonă cu nume dubios (Pleşcoi) ce ne vorbeşte de "România The Land of Choise". Chiar aşa să fie sau e doar pentru unii. Cu toţii sau tonţii, nu mai ştiu exact, ne dorim să avem mulţi bani, astfel încât să poţi avea tot ce îţi doreşti. Atunci de ce există bogaţi şi săraci? Cu toţii ne dorim sănătate, dar spitalele colcăie de oameni bolnavi, şi lista de întrebări continuă.
Unde este liberul- arbitru, iar dacă există, până în ce punct putem apela la el? Suntem păpuşi sau oameni liberi?

Concluzia la care am ajuns este că ne trăim viaţa la limita dintre realitate şi confuzie, visăm cu ochii deschişi la ce este dincolo de orizont şi ne îmbătăm zilnic cu dulcea consolare.