Dimineaţa pentru el şi pentru ea

M-am întors la pătrăţelul meu de net ca să mai mâzgâlesc ceva.

Şi cum am un rahat în fund care mă cam jenează, uite am început să-mi imaginez tot felul de prostii. Cum este o dimineaţă pentru ea şi cum este pentru el.

Ea:

Se trezeşte din visul erotic în care s-a iubit în toate poziţiile cu George Clooney, se întinde şi-l priveşte pe el. Încearcă să-l pupe, dar îşi dă seama că lui îi pute gura. Vrea să-l pupe pe frunte, dar el e transpirat. Renunţă la idee şi eliberează un oftat cu gândul la George Clonatul.
Se ridică din pat, îşi încalţă papucii de casă şi se îndreaptă spre baie. Aici se aruncă direct sub picăturile revigorante ce se desprind frenetic din capul de duş. Îşi unge corpul cu tot felul de creme pe bază de plante. Se şterge uşor cu un prosop, timp în care îşi masează corpul. Mai aruncă un oftat din cauza Clonatului. Şterge cabina de duş, oglinda şi strânge firele de păr de pe jos cu o bucată de hârtie igienică.
Părăseşte baia îmbrăcată cu halatul moale şi părul prins cu grijă în turbanul făcut dintr-un prosop. Ajunsă la bucătărie, pregăteşte micul dejun şi face cafeaua. Dansează uşor pe o melodie preferată ce răsună din difuzorul radioului. Când toate sunt gata, se duce şi-l trezeşte pe el, iar parfumul ei se răspândeşte în toată camera.
După ce servesc micul dejun, timp în care ea nu-şi mută privirea de la el, începe să se îmbrace cu mişcări de felină. Pentru această zi a ales o fustă neagră peste genunchi şi puţin mulată, dresuri la culoarea pielii, pantofi negri lăcuiţi şi cu un toc mediu pentru a-i bomba puţin fundul, o bluziţă de culoare roz pal cu decolteu, o pereche de cercei finuţi şi lănţişorul cu medalion în formă de inimioară.
Îi urează o zi bună şi părăseşte domiciliul, dar nu înainte de a arunca o ultimă privire în oglindă.

El:

Este trezit uşor de ea. Mormăie ca un urs ieşit din hibernare pentru că tocmai visa că şi-o trage cu Angelina Jolie. Inspiră adânc parfumul lăsat de ea în cameră. Se ridică din pat şi face 10 flotări până îl lasă plămânii. Înjură ţigările şi îşi promite că într-o zi se va lăsa de fumat. Porneşte spre baie. Se împiedică de papucii de casă. Iar înjură. Ajuns la baie începe să se pişe cu zgomot ca un bou şi trage o beşină. Zâmbeşte satisfăcut, vorba aia, pişarea fără beşină e ca nunta fără lăutari.
Se aruncă sub duş. Aici fredonează o melodie cu o voce de trabant ambalat. Mai trage o pişare pe pereţii cabinei de duş, timp în care încearcă să-şi scrie numele cu pipilicul. Se scarpină la coaie, după care îşi miroase unghiile. Iese de sub duş, se şterge rapid cu un prosop pe care-l abandonează pe jos. Iese din baie în pula goală, îşi trage o pereche de chiloţi pe el şi se încalţă cu papuci de casă pe care i-a înjurat.
Ajuns în bucătărie, porneşte televizorul şi dă volumul mai tare pentru a asculta ştirile sportive, fără a băga de seamă că ea asculta o melodie preferată. Haleşte ca un barbar, lingându-şi degetele din când în când. Nu-şi dezlipeşte privirea de la televizor.
Ajuns în cameră scotoceşte pe sub pat după şosetele folosite cu o zi înainte. Le miroase. Sunt OK, mai pot fi purtate încă o zi. Se îmbracă cu o pereche de blugi, fără să observe că sunt boţiţi şi cu un pulover albastru. Se încalţă cu adidaşii ce miros mai rău decât un sconcs şi se întoarce în bucătărie pentru a fuma o ţigară şi pentru a termina cafeaua rămasă în ceaşcă.
Când ea îi urează o zi bună, îi răspunde printr-o aplecare de cap. Parcă e un cal cu apă în urechi.
După ce savurează ţigara iese pe uşă fără să-şi dea seama că este zburlit.

Nu trebuie să ne mai mire numărul mare de divorţuri!!!

Be you not "true"

Salutare naţiune!

Stau şi mă întreb cât de proşti pot unii să fie. Mă refer la "copiatoarele Xerox" de la noi din societate, care imită pixel cu pixel tot ce văd la vecinii noştri de peste graniţă, fără să treacă prin filtrul gândirii. Tâmpim poporul cu televizorul, netul etc. Este vorba de noua generaţie, aşa numiţii Emo Kids. Acele costume ambulante de Holloween, sperietorile de ciori cu privire de schizofrenici. Nu am să-i înţeleg niciodată, dar nici nu mă mai chinui să-i înţeleg.
Problema este că ai noştri copii cresc în această societate în care Emo se înmulţesc mai repede decât bacteriile. Nu cred că există nici o diferenţă între cele două.
Un Emo adevărat este un copil care a trăit o dramă sau o suită de drame şi care l-au marcat. Deci este un om cu probleme la mansardă. Paramecii ăştia de la noi nu sunt decât nişte imitaţii ieftine. Spun că ascultă emocore, dar de fapt ascultă Tokyo Hotel sau Bordel, nu mai ştiu cum se numea trupa, care nu este decât un jegos de pop-rock. Se îmbracă în cel mai ciudat mod posibil. Un şiret roz şi unul verde, cravată la t-shirt şi alte combinaţii de nu te poţi căca şi au nişte freze de rahat. Parcă sunt linşi de o vacă care are gingivită şi de asta le-a rămas acea urmă roşie pe cap. Ei spun cu sunt "TRUE". Ce căcatul meu e "true" ăsta? Sunteţi TRUcaţi sau TURbaţi? Măi beşinoşilor, aveţi familii care vă iubesc, care fac tot posibilul să vă ofere tot ce vă doriţi şi voi îi faceţi de râs. Dacă aveaţi familii sărace şi pe care le-ar fi durut în cur de voi, nu aveaţi bani să vă vopsiţi, să vă băgaţi piercing-uri peste tot, chiar şi acolo unde lumina Soarelui nu ajunge niciodată, adică în cur.
Trebuie să recunosc că din partea feminină a acestor emo, sunt câteva fete chiar drăguţe, au un aer de "easy", dar mai mult de o pulă peste ochii ăia machiaţi nu le-aş da.

Căcat peste pupăză (pupăza e mama Emo Kizdoşilor ăstia). Cât de tâmpiţi sunt şi cei care lucrează la Yahoo. Uite ce au declarat aceste "minţi scărpinate cu peria de sârmă...pardon..luminate" pentru cei de la Times.ro :

"

Yahoo lanseaza emoticoanele pentru Emo

Setul complet nou de emoticoane de Yahoo Messenger, destinat exclusiv comunitatii emo, face deja furouri in Romania.

Bazate pe principiile de viata, dar mai ales de moarte ale emokizilor, noile emoticoane au design sumbru si trist, dominat de atitudini anxioase, suicidare.

Inspirat de liderul comunitatii emo din Romania, doamna Emotida Plangeanu-Retezat-Venescu, setul de emoticoane a fost definitivat de designerii Yahoo.

E absolut interzis minorilor

Utilizatorii de Messenger incearca sa transmita cele mai variate emotii, cu ajutorul micilor fete galbene care exprima fiecare cate ceva, in general pozitiv. Dar, pentru ca emokizii se straduiesc sa-si transmita unii altora cele mai negre ganduri cu putinta, noul set de emoticoane contine scene dure, violente, psihotice, fiind interzise din aceste motive tuturor minorilor.

Se remarca emo-ul care isi trage un glont in cap, emoticonul spanzurat, sau cel inecat cu propriile lacrimi, acestea fiind ipostazele cele mai vesele ale setului."

Ăstia nu sunt sănătoşi. Cred că s-a întors lumea cu curul în piercing.

Noi să fim sănătoşi şi poate inventăm virusul anti-emo.

Smart or stupid?

După o zi dificilă la scârbici, iată-mă ajuns la căminul meu. Nu vedeam în faţa ochilor decât canapeaua pe care urma să-mi plantez curu'. Dar cum viaţa are o ironie aparte, acest lucru nu s-a întâmplat pentru că am fost apelat pe molecular de scumpa mea Vennynoasă. Mă ruga să mă duc până la ea la scârbici să-i instalez unei colege o sau un (habar nu am) Smart Table. Cât de greu poate să fie? Pentru un împiedicat ca mine, destul de greu.
Nici nu am intrat bine în birou şi găsesc pe masă un morman de CD-uri şi ceva cabluri. Tabla mă aştepta liniştită într-un colţ cu Vennynoasa alături.

- Ce sunt cu astea?
- Asta e tabla, astea sunt CD-urile pe care le-a găsit şi ceva cabluri.
- Bun, şi eu ce trebuie să fac?
- Să o instalezi.
- Păi văd că este montată pe un suport.
- Ţi-am spus că trebuie instalată, nu montată.
- Păi şi instalatorul ne-a montat apometrele, deci care e diferenţa între a monta şi a instala?
- Măi, tu eşti cu capul?
- Păi de ce se numeşte instalator şi nu montator.
- Lasă-l naibii de instalator şi instalează Tabla.
- Şi ce face arătarea asta?
- Nu ştiu.
- ...

Mă aşez cuminte în faţa calculatorului şi mă uit la CD-uri ca melcul la curcubeu. Găsesc soft-ul pentru tabla minunată, , îl instalez şi o cuplez la computator printr-un cablu USB. Toate-s bune şi frumoase, dar eu tot ca celebrul melc priveam. În afară de faptul că s-a aprins un led, nu obţineam nici un rezultat. Pornesc soft-ul, iau curajos un marker optic sau ce era chestia aia care semăna cu pu la la la şi încep să trasez nişte linii aleatorii cu graţia unui pictor renascentist. Rezultatul a fost o pictură abstractă pe ecranul PiSi-ului.
- La ce anume se foloseşte balaurul ăsta?
- Pentru prezentări, lecţii etc.
- Aha... /dignose Mai ai şi alte informaţii?
- /blush
Deschid repede Internet explorer-ul să văd ce face ciudata tablă. Ei sula şi căciula, de unde net dacă nu-i. Abandonez ideea şi mă pregăteam să plec.
- Te-a rugat să vezi de ce nu-i funcţionează imprimanta.
- Pentru că nu e pornită.
O pornesc şi încerc să imprim o pagină de test. Nimic. Imprimanta stătea calmă şi mă privea nedumerită ca şi cum m-ar fi întrebat:
- Daaa...cu ce vă pot ajuta?
Când verific dacă nu a ieşit cablul USB...Surprize surprize cu Andreea Marin, nu exista acest cablu. Iau cablul de la Smartui-m-aş pe ea tablă şi îl conectez la imprimantă. Totul funcţiona cum trebuie.
Ajuns acasă, googăluiesc să văd ce face această SMART Table. Face multe, dar îi mai trebuie şi un video proiector.

/bye