21 octombrie 2009

Be you not "true"


Salutare naţiune!

Stau şi mă întreb cât de proşti pot unii să fie. Mă refer la "copiatoarele Xerox" de la noi din societate, care imită pixel cu pixel tot ce văd la vecinii noştri de peste graniţă, fără să treacă prin filtrul gândirii. Tâmpim poporul cu televizorul, netul etc. Este vorba de noua generaţie, aşa numiţii Emo Kids. Acele costume ambulante de Holloween, sperietorile de ciori cu privire de schizofrenici. Nu am să-i înţeleg niciodată, dar nici nu mă mai chinui să-i înţeleg.
Problema este că ai noştri copii cresc în această societate în care Emo se înmulţesc mai repede decât bacteriile. Nu cred că există nici o diferenţă între cele două.
Un Emo adevărat este un copil care a trăit o dramă sau o suită de drame şi care l-au marcat. Deci este un om cu probleme la mansardă. Paramecii ăştia de la noi nu sunt decât nişte imitaţii ieftine. Spun că ascultă emocore, dar de fapt ascultă Tokyo Hotel sau Bordel, nu mai ştiu cum se numea trupa, care nu este decât un jegos de pop-rock. Se îmbracă în cel mai ciudat mod posibil. Un şiret roz şi unul verde, cravată la t-shirt şi alte combinaţii de nu te poţi căca şi au nişte freze de rahat. Parcă sunt linşi de o vacă care are gingivită şi de asta le-a rămas acea urmă roşie pe cap. Ei spun cu sunt "TRUE". Ce căcatul meu e "true" ăsta? Sunteţi TRUcaţi sau TURbaţi? Măi beşinoşilor, aveţi familii care vă iubesc, care fac tot posibilul să vă ofere tot ce vă doriţi şi voi îi faceţi de râs. Dacă aveaţi familii sărace şi pe care le-ar fi durut în cur de voi, nu aveaţi bani să vă vopsiţi, să vă băgaţi piercing-uri peste tot, chiar şi acolo unde lumina Soarelui nu ajunge niciodată, adică în cur.
Trebuie să recunosc că din partea feminină a acestor emo, sunt câteva fete chiar drăguţe, au un aer de "easy", dar mai mult de o pulă peste ochii ăia machiaţi nu le-aş da.

Căcat peste pupăză (pupăza e mama Emo Kizdoşilor ăstia). Cât de tâmpiţi sunt şi cei care lucrează la Yahoo. Uite ce au declarat aceste "minţi scărpinate cu peria de sârmă...pardon..luminate" pentru cei de la Times.ro :

"

Yahoo lanseaza emoticoanele pentru Emo


Setul complet nou de emoticoane de Yahoo Messenger, destinat exclusiv comunitatii emo, face deja furouri in Romania.

Bazate pe principiile de viata, dar mai ales de moarte ale emokizilor, noile emoticoane au design sumbru si trist, dominat de atitudini anxioase, suicidare.

Inspirat de liderul comunitatii emo din Romania, doamna Emotida Plangeanu-Retezat-Venescu, setul de emoticoane a fost definitivat de designerii Yahoo.

E absolut interzis minorilor

Utilizatorii de Messenger incearca sa transmita cele mai variate emotii, cu ajutorul micilor fete galbene care exprima fiecare cate ceva, in general pozitiv. Dar, pentru ca emokizii se straduiesc sa-si transmita unii altora cele mai negre ganduri cu putinta, noul set de emoticoane contine scene dure, violente, psihotice, fiind interzise din aceste motive tuturor minorilor.

Se remarca emo-ul care isi trage un glont in cap, emoticonul spanzurat, sau cel inecat cu propriile lacrimi, acestea fiind ipostazele cele mai vesele ale setului."

Ăstia nu sunt sănătoşi. Cred că s-a întors lumea cu curul în piercing.

Noi să fim sănătoşi şi poate inventăm virusul anti-emo.

20 octombrie 2009

Smart or stupid?

După o zi dificilă la scârbici, iată-mă ajuns la căminul meu. Nu vedeam în faţa ochilor decât canapeaua pe care urma să-mi plantez curu'. Dar cum viaţa are o ironie aparte, acest lucru nu s-a întâmplat pentru că am fost apelat pe molecular de scumpa mea Vennynoasă. Mă ruga să mă duc până la ea la scârbici să-i instalez unei colege o sau un (habar nu am) Smart Table. Cât de greu poate să fie? Pentru un împiedicat ca mine, destul de greu.
Nici nu am intrat bine în birou şi găsesc pe masă un morman de CD-uri şi ceva cabluri. Tabla mă aştepta liniştită într-un colţ cu Vennynoasa alături.

- Ce sunt cu astea?
- Asta e tabla, astea sunt CD-urile pe care le-a găsit şi ceva cabluri.
- Bun, şi eu ce trebuie să fac?
- Să o instalezi.
- Păi văd că este montată pe un suport.
- Ţi-am spus că trebuie instalată, nu montată.
- Păi şi instalatorul ne-a montat apometrele, deci care e diferenţa între a monta şi a instala?
- Măi, tu eşti cu capul?
- Păi de ce se numeşte instalator şi nu montator.
- Lasă-l naibii de instalator şi instalează Tabla.
- Şi ce face arătarea asta?
- Nu ştiu.
- ...

Mă aşez cuminte în faţa calculatorului şi mă uit la CD-uri ca melcul la curcubeu. Găsesc soft-ul pentru tabla minunată, , îl instalez şi o cuplez la computator printr-un cablu USB. Toate-s bune şi frumoase, dar eu tot ca celebrul melc priveam. În afară de faptul că s-a aprins un led, nu obţineam nici un rezultat. Pornesc soft-ul, iau curajos un marker optic sau ce era chestia aia care semăna cu pu la la la şi încep să trasez nişte linii aleatorii cu graţia unui pictor renascentist. Rezultatul a fost o pictură abstractă pe ecranul PiSi-ului.
- La ce anume se foloseşte balaurul ăsta?
- Pentru prezentări, lecţii etc.
- Aha... /dignose Mai ai şi alte informaţii?
- /blush
Deschid repede Internet explorer-ul să văd ce face ciudata tablă. Ei sula şi căciula, de unde net dacă nu-i. Abandonez ideea şi mă pregăteam să plec.
- Te-a rugat să vezi de ce nu-i funcţionează imprimanta.
- Pentru că nu e pornită.
O pornesc şi încerc să imprim o pagină de test. Nimic. Imprimanta stătea calmă şi mă privea nedumerită ca şi cum m-ar fi întrebat:
- Daaa...cu ce vă pot ajuta?
Când verific dacă nu a ieşit cablul USB...Surprize surprize cu Andreea Marin, nu exista acest cablu. Iau cablul de la Smartui-m-aş pe ea tablă şi îl conectez la imprimantă. Totul funcţiona cum trebuie.
Ajuns acasă, googăluiesc să văd ce face această SMART Table. Face multe, dar îi mai trebuie şi un video proiector.
/bye

1 octombrie 2009

O nouă zi, o nouă ceaşcă de cafea ... sau nu


THIS is coffee...?

Ce zi minunată...pentru unii dintre voi, din păcate, nu şi pentru mine. Orice zi frumoasă începe prin deschiderea geamurilor, inspirat adânc aerul poluat de noxele de la maşinile grăbiţilor (De ce atâta grabă? Vă ridică firma statuie?) şi nelipsita cafea, scumpa cafea, licoarea maronie cu influenţe de negru şi miros ce îţi extaziază senzorii olfactivi.
În bârlogul lui Venny este o regulă de aur. Cine se trezeşte de dimineaţă, nu ajunge departe până nu face cafeaua. În această dimineaţă, această onoare i-a aparţinut Vennynoasei.
Deschid ochii şi inspir adânc. Nările îmi sunt invadate de duhoarea, pardon, mirosul de cafea. Un zâmbet larg îşi face loc pe chipul buhăit de somn. După ce mă încalţ cu papuceii de casă, mă îndrept spre bucătărie cu paşi lenţi de moş senil şi părul ciufulit de tumbele nocturne.
În sfârşit văd paradisul. Pe masă mă aştepta liniştită o cană mare din care se ridicau aburi diafani. Mă aşez lin pe scaun şi sorb adânc din licoarea magică. În secunda următoare, din gâtlejul uscat, izbucneşte un gheizer. Vennynoasa, cu privirea mirată şi vocea blajină, mă întreabă:

- Ce s-a întâmplat? Ce nu-ţi place?
- Ce nu-mi place? CE NU-MI PLACEEE? Ce e asta?
- Cafea cu lapte.
- Pardon? E lapte cu iz de cafea. Unde e ibricul?
- Nu mai este cafea făcută.
- De ce?
- Păi am făcut mai puţină, pentru că eu nu beau foarte multă. Ai uitat că doctoriţa mi-a spus că am voie să beau foarte puţină cafea, preferabil să nu beau. Îi face rău lui Bebiţă. Ai uitat că sunt însărcinată? Am pus puţină cafea în cană şi am turnat lapte peste ea.
- NU am uitat că eşti însărcinată, nu am uitat că NU mai am voie să fumez în casă, iar această "combinaţie" nu este cafea... este...este...altceva. De ce nu ţi-ai pus puţină cafea şi restul lapte, iar restul de cafea să mi-o pui MIE într-o ceaşcă?
-Pentru că de când suntem împreună am servit cafeaua de dimineaţă în aceeaşi ceaşcă, cană sau orice alt recipient. Sau ai uitat?
- NU am uitat, dar...
- NICI UN DAR. NU AI VOIE SĂ MĂ ENERVEZI!!! Îl agiţi pe Bebiţă. Bei ce beau şi eu!

Mi-am înghiţit cuvintele îngrămădite pe limbă şi am închis ochii. Îmi imaginam că beau o ceaşcă mare de cafea. MARE MARE MAREEEE...

Am băut o pişoarcă la serviciu, aşa că am o zi destul de nasoală.