Cam aşa mă simt acum. Stau la birou şi nu am chef de nimic. /dignose Vreau să fac ceva, dar parcă am un bolovan legat de picior. Am senzaţia că mă mişc ca în Matrix. Privesc în jur şi observ că şi ai mei colegi au aceeaşi stare. Să fie astenia de primăvară? Care primăvară? Se anunţă ploi cu cisterna. Mda, acum îmi dau seama că îmi este dor să mă întorc în mijlocul naturii. Mi-e dor de vechea gaşcă. Împreună colindam dealurile şi pădurile, mâncam cartofi făcuţi pe jăratec şi eram fugăriţi de ţărani pentru că fur-împrumutam de prin grădinile sau livezile lor. Îmi aduc aminte că odată am rămas "bucătar şef" la cartofi. Îi învârteam cu un cuţit şi mai gustam din când în când pentru a vedea dacă sunt copţi. La un moment dat am pornit să-i caut pe "cercetaşi", adică cei care plecaseră la furluat cireşe, prune, mere şi ce mai găseau prin gospodăriile oamenilor. Într-o tufă era un cuplu tânăr ce se fu... aaa ... ţineau de mânuţă. /blush Eu cum beleam ochii după rătăciţi nu i-am văzut. Cred că erau setaţi pe modul silent. La un moment dat aud urlete de disperare /omg , moment în care am văzut două persoane de sex diferit cum alergau în curu' gol şi cu o pătură în mână. Din spatele meu se auzeau hohote de râs /wahaha . Eu nu am înţeles ce s-a întâmplat până nu am ajuns la râu. Atunci am realizat că aveam chipul plin de funingine şi cuţitul în mână (cuţitul cu care întorceam cartofii), mai bine spus un mic iatagan. /XD Săracii oameni, bine că nu au rămas îmbârligaţi. Dar la ce s-au gândit când m-au văzut?Gata cu povestitul. Mă întorc la făcut nimic. /bye
