Iată-mă întors la pătrăţelul meu de net. Azi am să scriu despre oamenii broască. Sunt sigur că citind aceste rânduri vă întrebaţi ce sunt aceşti oameni broască. Îi întâlniţi în fiecare zi. Poate aveţi colegi de serviciu, prieteni, cunoscuţi care fac parte din această categorie. Sunt sigur că v-aţi enervat măcar o dată din cauza unor astfel de persoane. V-am stârnit curiozitatea? Vreţi să ştiţi cine sunt? Ei bine, "brotacii" trăiesc printre noi şi la fel ca broaştele, prind tot ce zboară prin faţa lor, fără să gândească ce este. 
Sunt acele persoane care merg pe principiul "Tot ce zboară, e pasăre şi se mănâncă", sau în cazul masculilor " Tot ce-i gaură şi are păr în jur, e piz... şi se fu...găreşte" Sunt acele creaturi care belesc ochii la tot ce se discută, cred tot ce se spune, orice propoziţie sau frază care zboară prin faţa lor o prind şi o "digeră". După care se încordează şi se beşesc pe gură, adică orăcăie. Sunt acele persoane credule, bârfitoare, panicoase şi lista e lungă. Aruncaţi un zvon nasol în firmă şi brotacii vor fi primii care-l vor "digera" fără să-l treacă prin filtrul gândirii. Stau şi mă întreb dacă au capacitatea de a gândi sau gândesc alţii pentru ei. Ei ţopăie dintr-un grup în altul, ies în faţă şi "orăcăie" tot ce au auzit pentru a-şi semnala prezenţa. Şi pentru că nu prea înţeleg ce au auzit sau nu s-au întrebat dacă este adevărat, atunci le "înfloresc". Sunt acele persoane care dacă nu au ce "digera", atunci "orăcăie" vrute şi nevrute. La fel ca broaştele, dacă nu au ce mânca, atunci orăcăie sau dacă te aşezi liniştit pe marginea lacului, hop şi broscuţa scoate capul din apă pentru a vedea ce faci. Aşa şi ei, cum te retragi împreună cu un coleg pentru a savura câte o ţigară în linişte, hop şi brotacul scoate capul. Poate mai prinde şi el ceva din zbor. Iar dacă tu şi colegul păstraţi liniştea, atunci brotacul începe să orăcăie (a se vedea mai sus...se beşeşte pe gură). Când te enervează o broască, arunci cu pietre după ea pentru a o speria, dar după câteva zeci de secunde iar scoate capul din lac. Aşa e şi cu brotacii, dacă îi ignori sau le spui politicos că nu te interesează orăcăitul lor, pleacă, dar după un minut revin pentru a vedea ce se mai întâmplă. De multe ori brotacii îţi crează o stare de repulsie la fel ca o broască. Eviţi să te bagi în aceeaşi baltă cu ei sau măcar să-i atingi (a se înţelege o strângere de mână colegială). Acum îi vezi, iar în următoarea secundă dispar, dar întotdeauna sunt prezenţi acolo unde se discută ceva. De multe ori apar din cele mai neaşteptate locuri încât te determină să să-i întrebi: "Dar tu de unde mama naibii ai apărut?"
Cred că v-aţi dat seama că am avut o întâlnire cu un astfel de personaj şi m-a enervat la culme. Problema este că se înmulţesc la fel de repede ca şi broaştele. /bye
P.S. Nu-mi plac broaştele! /shock
Sunt acele persoane care merg pe principiul "Tot ce zboară, e pasăre şi se mănâncă", sau în cazul masculilor " Tot ce-i gaură şi are păr în jur, e piz... şi se fu...găreşte" Sunt acele creaturi care belesc ochii la tot ce se discută, cred tot ce se spune, orice propoziţie sau frază care zboară prin faţa lor o prind şi o "digeră". După care se încordează şi se beşesc pe gură, adică orăcăie. Sunt acele persoane credule, bârfitoare, panicoase şi lista e lungă. Aruncaţi un zvon nasol în firmă şi brotacii vor fi primii care-l vor "digera" fără să-l treacă prin filtrul gândirii. Stau şi mă întreb dacă au capacitatea de a gândi sau gândesc alţii pentru ei. Ei ţopăie dintr-un grup în altul, ies în faţă şi "orăcăie" tot ce au auzit pentru a-şi semnala prezenţa. Şi pentru că nu prea înţeleg ce au auzit sau nu s-au întrebat dacă este adevărat, atunci le "înfloresc". Sunt acele persoane care dacă nu au ce "digera", atunci "orăcăie" vrute şi nevrute. La fel ca broaştele, dacă nu au ce mânca, atunci orăcăie sau dacă te aşezi liniştit pe marginea lacului, hop şi broscuţa scoate capul din apă pentru a vedea ce faci. Aşa şi ei, cum te retragi împreună cu un coleg pentru a savura câte o ţigară în linişte, hop şi brotacul scoate capul. Poate mai prinde şi el ceva din zbor. Iar dacă tu şi colegul păstraţi liniştea, atunci brotacul începe să orăcăie (a se vedea mai sus...se beşeşte pe gură). Când te enervează o broască, arunci cu pietre după ea pentru a o speria, dar după câteva zeci de secunde iar scoate capul din lac. Aşa e şi cu brotacii, dacă îi ignori sau le spui politicos că nu te interesează orăcăitul lor, pleacă, dar după un minut revin pentru a vedea ce se mai întâmplă. De multe ori brotacii îţi crează o stare de repulsie la fel ca o broască. Eviţi să te bagi în aceeaşi baltă cu ei sau măcar să-i atingi (a se înţelege o strângere de mână colegială). Acum îi vezi, iar în următoarea secundă dispar, dar întotdeauna sunt prezenţi acolo unde se discută ceva. De multe ori apar din cele mai neaşteptate locuri încât te determină să să-i întrebi: "Dar tu de unde mama naibii ai apărut?"
Cred că v-aţi dat seama că am avut o întâlnire cu un astfel de personaj şi m-a enervat la culme. Problema este că se înmulţesc la fel de repede ca şi broaştele. /bye
P.S. Nu-mi plac broaştele! /shock
