Din campania "Să-i moară... vecinului la intrare" vine si acest post, pentru că tot de NESIMŢIREA unor concetăţeni de-ai noştri este vorba.Zilele trecute, eram în birou şi îmi aruncam privirea pe bloguri, când, hop, se deschide uşa. Nu am auzit nici o bătaie la uşă, nici clasicul "Bună ziua!", ca să nu mai spun de "Mă scuzaţi că vă deranjez!". Ridic privirea din monitor şi observ un personaj dubios. De ce spun asta? Pentru că era îmbrăcat cu o giacă de piele întoarsă, de culoare maro deschis (eu nu cunosc decât 256 de culori, la fel ca setările iniţiale de la Windows, aşa că să nu îmi spuneţi de muştar, cireaşă putredă, apricot etc. că nu ştiu ce sunt alea), deci maro deschis, dar cu pete negre pe ea. Pete similare avea şi pe faţă. Purta o pereche de blue jeans-i tociţi cu cărămida, la propriu, pentru că aveau nişte urme cărămiţii şi încălţat cu bocanci prăfuiţi, încât nu mi-am dat seama care era culoarea lor iniţială. Iar în jurul unghiilor era negru de jeg. În concluzie era un Nea Jiggy. Nu aveam să ştiu că era şi sconcs.
Respectivul se opreşte în tocul uşii, fără să se sinchisească că ne ţine în curent. Îl privesc lung şi îmi spun în sinea mea: Ăsta e certat cu apa şi săpunul. (E = eu, S = sconcsul, C = colegii de birou)
S: - Unde mă pot adresa pentru o problemă?
E: - Bună ziua şi dumneavoastră!
Nici o reacţie din partea lui.
C: - Vis a vis de biroul nostru este Biroul de Relaţii cu Clienţii!
S: - Păi am fost acolo şi nu e nimeni.
E: - Aşa, şi...?
Asta îmi aruncă o privire tâmpă.
E: - De ce nu aşteptaţi pe sală până se întoarce colega de la Relaţii cu Clienţii?
Ăsta începe să ne povestească că o echipă din firma noastră nu ştiu ce a făcut..bla bla.
E: - Doamna de la biroul alăturat o să vă explice ce şi cum.
S: - Unde este directorul? Vreau să vorbesc cu directorul!
În nici un caz nu ai şanse să ajungi la director în halul în care eşti, ca să nu mai vorbim că directorii noştri sunt germani şi nu ştiu decât două limbi: germana şi engleza. Aproape că îmi doresc să fiu acolo să văd cum te înţelegi cu unul din directori.
C: - Directorii sunt în altă localitate, dar mai încercaţi totuşi la Relaţii cu Clienţii.
Ăsta a trântit uşa şi a plecat bombănind ceva. Atunci am realizat că era sconcs. Mi s-a făcut greaţă instantaneu. Era un miros de ulei rânced cu alte chestii pe care nu am avut răbdare să le identific. Am început să alergăm cu toţii spre uşa de legătură cu Back Office-ul, mai puţin o colegă, care este foarte răcită şi nu mai simte nici un miros, ce se uita mirată la noi şi nu înţelegea ce se întâmplă.
Măi Jiggy, dacă nu-ţi place să te speli, de ce nu stai tu acasă? De ce vrei să ne omori?
Aşa că am să strig cât pot de tare: SĂ ÎŢI MOARĂ...LA INTRARE!!!
