
În drum spre scârbici îmi făceam tot felul de planuri cum să evit astfel de glume, timp în care am vrut să-mi aprind o ţigară. Atunci am observat că a mea brichetă a rămas fără gaz. OK. Încep să bântui de la un chioşc de ziare la altul cu gândul de a-mi cumpăra un "scăpărici" nou. Primeam acelaşi răspuns: "- Nu am brichete. Nu ne mai trimit." Apar primele semne de întrebare. - Ce dracu, e o campanie naţională împotriva fumatului? Să-mi bag bricheta în Mihaela Rădulescu. A văzut că nu a avut succes cu acea campanie în care era cu ţâţele dezvelite şi chiloţei roşii şi s-a apucat să cumpere toate brichetele din ţară?
În apropierea firmei la care lucrez e o benzinărie. Întru şi le spun un politicos:
- Bună dimineaţa!
O blondă spălăcită, cu buze de maimuţă, îmi aruncă o privire sictirită.
- Mda...aveţi brichete de vânzare?
- Da, 3,5 lei.
- Cam scump pentru o brichetă.
- E de firmă.
Să mori tu. Ce firmă? Gucci, Armani,...?
- Dar avem şi la 5 lei dacă doriţi.
- Nu mulţumesc. Una la 3,5 e foarte bună.
Îmi dă bricheta, eu îi arunc 4 lei în scârbă şi plec, mârâind printre dinţi vis a vis de sictirul ei.
Am ajuns la birou, mi-am făcut o cafea şi împreună cu colegii ne-am dus la "fumoar". Cafeaua fără ţigară nu are nici un farmec. Când am încercat să-mi aprind ţigara...nimic...scânteie făcea, gaz scuipa, dar flacără ciu-ciu. Încerc a doua oară..nimic. Încep să o sucesc pe toate părţile, poate are un sistem de siguranţă împotriva copiilor de care eu nu ştiu. Nimic, nu avea chef să se aprindă. Am folosit bricheta unei colege, dar m-am enervat de ţeapa pe care am luat-o şi am şi plătit pentru ea. Foarte nostim, stai să mă gâdil în talpă ca să râd. Atunci am înţeles de ce mă privea tipa mai ciudat după ce mi-a dat bricheta (o privire de diavoliţă, cu sprincenele arcuite cam aşa"^" ) şi mustăcea.
Dacă aveţi ceva idei de farse vă rog să le împărtăşiţi.