Azi e o zi mohorâtă, cu o umiditate atmosferică ridicată, în concluzie, o zi de căcat. Şi ca tot omul, îmi iau inima în dinţi, îmi bag capul între umeri, ridic gulerul la haină şi pornesc spre scârbici.La noi în cartier, de două săptămâni, muncitorii de la o anumita firmă, nici nu i-am reţinut numele, tot sparg betonul şi sapă şanţuri. Prima dată am crezut că ne pregătim de război, şi s-au apucat de săpat tranşee, dar în realitate, înlocuiesc nişte ţevi. Până astăzi nu m-a deranjat acest lucru, ba mi se părea un lucru bun pentru oraş, dar după o noapte în care a plouat şi când am ieşit din bloc şi am început să patinez pe acea mâzgă, acea diaree de noroi, am început să văd lucrurile dintr-un alt unghi. După ce am parcurs 3 metri, am realizat că am ghetele murdare şi îngreunate de noroi. E o "adevărată plăcere". Încercam să păşesc cât mai atent, pentru a nu-mi pierde echilibrul sau, mai rău, să aterizez cu totul în mocirlă. Mă simţeam ca un acrobat pe sârmă, doar că el are o plasă de protecţie sub el, eu aveam o mare de noroi. Aruncând câteva înjurături printre dinţi, încercam să ies din acestă zonă, când îi văd. Erau o gască de muncitori de la acea firmă, băgaţi până la brâu în şanţurile pline de masa vâscoasă, murdari până la urechi, înfriguraţi şi la fel ca mine, înjurau printre dinţi. La câţiva metri de ei, pe o zonă cu asfalt uscat, să nu-şi murdăreacă pantofii de 150 de RON, stătea inginerul sau ce dracu era ăla, anunţându-şi superiorii prin telefon, că "lucrarea" va fi gata la timp. În acel moment, în minte mi-a apărut o imagine cu sclavii ce munceau pe plantaţiile de bumbac şi cu supraveghetorii cu bice în mâini. Ce vină au acei oameni că dobitocii de la firmă îi obligă să lucreze în astfel de condiţii. Tot ce vor ei e să-şi achite creditele şi să asigure un trai decent familiilor. Sunt oameni normali, nu sunt puşcăriaşi. Ăia sunt scoşi la muncă numai vara, când e soare şi frumos. Nu cred că mai există o altă ţară în Europa, în care muncitorii să lucreze în astfel de condiţii. Noroiul pe care-l scoteau din şanţuri se scurgea la loc. Se chinuiau precum Sisif, cât despre băgat ţevi în acele şanţuri nici su se putea pune problema. Sau mai ştii? Important e să se termine lucrarea la timp, bună, rea, nu contează. Tot ce contează este să-şi primească firma banii ca să poată patronul să-şi expună burta la soare pe plaje exotice.
Va mai curge multă apă pe Dâmboviţa până să ajungem la nivelul ţărilor occidentale.
