Colţul meu de Paradis

Zilele acestea am realizat care este colţul meu de paradis. He he ... nu e ce vă gândiţi voi. În realitate e buda. Da, aţi citit corec..BUDA. Dar nu e vorba de orice budă, ci buda mea de acasă. E locul unde am parte de linişte. Acolo, eu sunt împărat. Pot să fac ce vreau fără să fiu întrerupt sau deranjat.
Ce e mai minunat decât să vii acasă după o zi de serviciu şi să te aşezi pe budă? Îmi iau revistele, o ceaşcă cu cafea şi ţigările şi mă retrag în "regatul" meu. După ce îmi aprind o ţigară, îmi încep activitatea de..."lecturare". E linişte, sunt doar eu şi gândurile mele. Din când în când, în gândul meu, se aude un strigăt de război: "Bombs away!!!", iar liniştea este ruptă de un singur sunet...flioşc... şi iar se aşterne liniştea. Eu îmi mut atenţia la următorul articol trăgând un fum adânc din ţigară. În acel moment nu există probleme. Chiar dacă nevasta are nevoie de ceva, nu va îndrăzni să mă deranjeze. Dacă un vecin sună nervos la uşă, tot nevasta e cea care deschide. Sunt protejat de respectul reciproc, respectul intimităţii şi alte legi. Ca să nu mai vorbim de acea armă biologică....mirosul.
Cât timp sunt acolo nu există chestii de genul: trebuie să aspiri covoarele, trebuie să duci gunoiul, trebuie să te duci la cumpărături etc.
Dacă sună telefonul de serviciu, tot ea răspunde şi cu o voce calmă spune:
- Momentan este indisponibil. Vă va contacta mai târziu.
După ce termin de "lecturat" mă întorc la problemele de zi cu zi. Nu am scăpat de ele, doar le-am amânat, dar sunt mai relaxat şi mai uşor cu jumătate de Kg, deci le pot rezolva mai repede.
Iar la sfârşit apare "slujitorul" care are grijă ca toate să fie în ordine în "regat" şi igienizează "tronul".