I don't give a shit...

Am o zi foarte nasoală, aşa că m-am întors la pătrăţelul meu de net. Vreau să vă spun că nu sunt perfect, am o grămadă de "pitici pe creier". Sunt momente când o iau pe arătură, dar măcar mă accept aşa cum sunt. Stiliştii mă caută de ceva luni. Stiliştii sunt acele persoane în halate albe de la Spitalul Socola din Iaşi. Nu mă cred perfect şi încerc să văd mediul înconjurător aşa cum este, nu cum ar trebui să fie.
Nu suport persoanele care stau într-un colţ şi ascultă tot ce se discută într-un grup, iar la un moment dat vin şi spun:
- Sunteţi anormali/Sunteţi nebuni. Cum puteţi să credeţi că....Doamne, nu sunteţi sănătoşi
Măi taică, ok e democraţie şi fiecare are dreptul la o părere, îţi acceptăm părerea, dar de ce dracu ne etichetezi? Eşti medic psiholog de renume, membru onorific al Academiei Române Institutul de Filosofie şi Psihologie? Băi nene, după ce că stai frustrat într-un colţ, ca un emo, pentru că stai prost la capitolul comunicare, mai vii şi cu texte de mare cunoscător.
Atunci când eşti întrebat:
-De ce crezi asta? Poţi să argumentezi?
Începi să o dai în bâlbâială şi te fâstâceşti ca o fată mare, ne arunci un zâmbet timid şi concluzionezi cu:
- Asta e părerea mea.
OK, dar acum tebuie să ne explici ce te face pe tine normal şi pe noi anormali. Distrusule, mai invoci şi divinitatea, parcă să te scape dintr-o cameră plină cu nebuni violenţi. O tu geniu pierdut în anormalitate, nu ştii că nu e bine să iei numele lui Dumnezeu în deşert? Te-ai gândit să concluzionezi tot ce se discuta în acel grup printr-o singură frază care mai e şi atac la persoană.

A doua categorie care nu o suport e compusă din acele persoane care vorbesc fără oprire. Mă duc ca omul la locul de fumat pentru a îmi satisface nevoia de nicotină. Îmi caut un loc în spaţiu şi îmi aprind bucuros o ţigară. Din infinitatea de locaţii existente în univers, eu mă aflam ca boul în aceeaşi încăpere cu un astfel de individ. Observ un zâmbet în colţul gurii şi în secunda următoare se îndreaptă spre mine. Începe să-mi povestească ce a păţit cu maşina în service. Din politeţe în ascult preţ de 2 minute, dar diareea lui verbală îmi hărţuia timpanele şi îmi scrijela scoarţa cerebrală. Ca să îl opresc îi spun pe un ton calm:
- Nu sunt sigur dacă ai procedat corect, poate ar trebui să te mai gândeşti la acest lucru înainte de a-i clasifica pe angajaţii service-ului auto ca proşti.
Nenorocitul, porneşte ca un motor de 400 de cai putere, şi începe să verse din el tot felul de dejecţii motivate de explicaţii puerile. Îi spun pe un tot calm:
- Nu mă interesează. Vreau să-mi fumez ţigara în linişte. Vorbim mai târziu despre asta
El continuă să verse din el.
- Băi vere, I don't give a shit, opreşte-te sau îţi place să te auzi vorbind.
Şoc pentru mine. Ăsta nici nu auzise ce i-am spus. Repet pe un ton mai ridicat. Ăsta se opreşte pentru o secundă după care continuă să se agite ca un epileptic, narând întâmplarea cu service-ul.
Imediat ce mi-am terminat ţigara, i-am urat o zi bună şi am plecat, lasându-l să vorbească singur. Am auzit din spate un : - Bă..bă..
În ziua de azi se uită urât la mine. Dar pe mine nu mă interesa povestea lui. Tot ce doream erau 5 minute de linişte în care să-mi savurez ţigara. Dacă avea nevoie de audienţă, de ce nu s-a dus la un psiholog. Eu nu am răbdare de psiholog.

P.S. Pentru cei ce refuză să înşeleagă aceste lucruri sau nu au un spirit de observaţie destul de dezvoltat încât să vadă că cel sau cei de lângă el/ea nu sunt interesaţi le spun un sincer
KISS MY ASS YOU DUMBSHIT !!