Stau la birou şi privesc pe geam. O să mă întrebaţi dacă nu am altceva mai bun de făcut. Marea problemă este că am de făcut o grămadă de lucruri, dar nu am chef. Vremea asta îmi dă o stare de somn şi de plictiseală. Mă duc să fumez o ţigară.
Am revenit. Despre ce scriam? Aaaa...despre ploaie. Mda, plouă cu găleata, cu butoiul sau cu cisterna. Nu se mai opreşte. De unde atâta apă. OK..sunt de acord că fără apă nu ar exista viaţă şi că ploaia face parte din circuitul apei în natură, dar de ce aşa multă. Iar vor fi inundaţii şi case luate de apă, dar ce mă doare cel mai tare e că am o umbrelă mică. Mică, mică cât o puţă de furnică. Adică îmi acoperă doar ţestosul (capul), restul corpului e lăsat la mila naturii şi a intemperiilor. Iar eu, ca un motan veritabil ce sunt, nu suport să mă ud (de la ploaie, a nu se înţelege altceva). Şi cum nu suport să folosesc transportul în comun, o astfel de zi e un chin pentru mine. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru apa, dătătoare de viaţă, ce o revarsă peste noi, dar parcă a făcut inundaţie în Rai. Curge din cer, se prelinge pe pereţii blocurilor gri, se adună în bălţi, care se transformă în băltoace, apoi în "minilacuri" şi în final în "lacuri". Lacuri atât de vaste, încât îţi trebuie o barcă pneumatică să le traversezi, sau să ocoleşti jumătate de cartier pentru a ajunge pe celălalt "mal". Dacă eşti la volanul maşinii îţi pui tot felul de întebări cum ar fi:
- Cât de adâncă e? Reuşesc să ajung pe celălalt mal? Dar oare ce se ascunde în această baltă? Să fie o imensă groapă sau o gură de canal fără capac? Poate e monstrul din Loch Ness?
Cum îmi savuram ţigara şi priveam pe geam, am observat diferiţi oameni, sub aparenta protecţie a umbrelelor, ce străbăteau trotuarele în lung şi în lat. Pe feţele lor se vedeau grimase ce dezvăluiau nemulţumirea faţă de această ploaie interminabilă. E o aversiune colectivă faţă de această vreme.
Mai am un singur lucru de spus:
FUCK THE RAIN!
Am revenit. Despre ce scriam? Aaaa...despre ploaie. Mda, plouă cu găleata, cu butoiul sau cu cisterna. Nu se mai opreşte. De unde atâta apă. OK..sunt de acord că fără apă nu ar exista viaţă şi că ploaia face parte din circuitul apei în natură, dar de ce aşa multă. Iar vor fi inundaţii şi case luate de apă, dar ce mă doare cel mai tare e că am o umbrelă mică. Mică, mică cât o puţă de furnică. Adică îmi acoperă doar ţestosul (capul), restul corpului e lăsat la mila naturii şi a intemperiilor. Iar eu, ca un motan veritabil ce sunt, nu suport să mă ud (de la ploaie, a nu se înţelege altceva). Şi cum nu suport să folosesc transportul în comun, o astfel de zi e un chin pentru mine. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru apa, dătătoare de viaţă, ce o revarsă peste noi, dar parcă a făcut inundaţie în Rai. Curge din cer, se prelinge pe pereţii blocurilor gri, se adună în bălţi, care se transformă în băltoace, apoi în "minilacuri" şi în final în "lacuri". Lacuri atât de vaste, încât îţi trebuie o barcă pneumatică să le traversezi, sau să ocoleşti jumătate de cartier pentru a ajunge pe celălalt "mal". Dacă eşti la volanul maşinii îţi pui tot felul de întebări cum ar fi:
- Cât de adâncă e? Reuşesc să ajung pe celălalt mal? Dar oare ce se ascunde în această baltă? Să fie o imensă groapă sau o gură de canal fără capac? Poate e monstrul din Loch Ness?
Cum îmi savuram ţigara şi priveam pe geam, am observat diferiţi oameni, sub aparenta protecţie a umbrelelor, ce străbăteau trotuarele în lung şi în lat. Pe feţele lor se vedeau grimase ce dezvăluiau nemulţumirea faţă de această ploaie interminabilă. E o aversiune colectivă faţă de această vreme.
Mai am un singur lucru de spus:
FUCK THE RAIN!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu