Care sunt cele mai frumoase meserii din lume?

Fiecare din noi visează la o meserie uşoară, mai ales când nu suntem mulţumiţi de şef, de salariu sau de programul de lurcru. Dar care este această meserie?
Cred că una din aceste meserii este aceea de fotomodel sau manechin. Călătoreşti peste tot în lume pe banii diferitelor firme ce doresc să facă o campanie de publicitate puternică sau a diferitelor case de modă. Te imbraci numai cu ţoale de firma, participi la evenimente mondene, iar în schimb nu faci altceva decât că te naşti frumos/frumoasă, stai în toate poziţiile în care te aşează fotograful, zâmbeşti artistic sau apari pe un podium, defilezi încercând să-ţi pendulezi tot ce NU ţi-a dat Dumnezeu (majoritatea sunt nişte schiloade/ două beţe înfipte în cur, aparat de mers pe drum), faci o piruetă şi cu asta gata. A trecut o zi de muncă, au intrat verzişorii în cont.
O altă meserie este aceea de fotbalist (mai ales de fotbalist accidentat). Bănuiesc ca la o vârstă fragedă acel fotbalist (să-l numim generic "Ţurcaru" asta ca să nu dau nume) a muncit, s-a antrenat din greu, dar măcar a făcut-o cu plăcere. Ştim foarte bine că majoritatea copiilor de sex masculin sunt îndrăgostiţi de fotbal, iar fetele de păpuşi Barbie. Sunt misogin şi asta îmi ocupă tot timpul. Să revenim. "Ţurcaru" ajunge la o echipă cu palmares să-i spunem FC "Picioare în gard". Toată mass-media vorbeşte de marele transfer făcut de FC "Picioare în gard". Suporterii sunt în delir. Începe campionatul şi hop că "Ţurcaru" după două meciuri se accidentează, iese de pe teren pe o targă unde se zbate ca un epileptic. În perioada următoare echipa pierde lamentabil, presa scrie despre "Ţurcaru" ca fiind marea absenţă şi tot din presă aflăm pe la ce petreceri a mers, ce fotomodele a coţăit, ce maşină şi-a cumpărat şi că a apărut într-o reclamă TV. În tot acest timp clubul îi plăteşte salariul, că doar este angajatul lor şi este în "concediu medical".
După perioada de recuperare toată presa e în delir, se întoarce "Ţurcaru" pe teren. Hop începe meciul, nu este introdus din primul minut că abia este recuperat şi nimeni nu doreşte o nouă accidentare. În minutul xx este introdus minunatul, talentatul, unicul "Ţurcaru". Tribunele sunt în delir. Ăsta ascultă indicaţiile antrenorului ca un copilaş, îşi face o cruce, smulge nişte fire de iarbă pe care le pupă şi le bagă în sân, strigă ca muşcat de streche în stânga şi în dreapta, aşa să vadă lumea cât e de important, se scarpină la coaie, îi dă o palmă la fund coechipierului înlocuit şi intră pe teren. Pasează total aiurea, ţipă la coechipieri, încearcă să obţină o lovitură de pedeapsă, dar îşi ia cartonaş galben pentru simulare. Scuipă nervos se agită de mama focului, se scarpină la sulă şi o ia de la capăt cu pasele aiurea. Pe teren parcă e un turist care şi-a pierdut harta, e debusolat complet. Se scarpină iar la coaie, vede mingea, aleargă ca atacatul, intră prin alunecare şi hop iar e accidentat, toată lumea e dezamăgită. Presa scrie IAR de marea absenţă "Ţurcaru" şi de tragedia lui. Iar petreceri, iar o maşină nouă, iar coţăială cu fotomodele.
Echipa FC "Picioare în gard" câştigă campionatul, "Ţurcaru" al nostru care e proaspăt recuperat şi a jucat şi el 15 minute în ultimul meci, ridică bucuros cupa deasupra capului, cupă câştigată, pe drept vorbind, de colegii lui. Tribunele sunt în delir, presa face poze, piţipoancele se aşează la coadă pentru a obţine un autograf.
Ce frumoasă este viaţa! Mai departe scrie în carte.