EMO - Subcultură sau o deviaţie comportamentală a noii generaţii

În fiecare zi auzim pe cineva că se plânge de aceşti EMO - KIDS. Dar ce reprezintă emo cu adevărat? A încercat cineva să înţeleagă sau pur şi simplu îi considerăm nişte întârziaţi şi îi aruncăm în coşul de gunoi?
Termenul de “emo” vine de la "emotional" care ne poate duce, eventual, cu gândul la acele persoane ceva mai sensibile, afective şi usor de impresionat.
“Emo” este, de fapt, starea pe care persoana ce se considera astfel o are datorită unor decepţii peste care nu a putut trece (în cazul unora) sau datorită simplului fapt că “filmul a fost prea frumos pentru a se termina astfel” sau a unor versuri “ce deprimă” (în cazul altora).
Cert este că această stare nu apare doar de dragul de a fi “emo” ci, după cum au demonstrat şi unii specialişti în domeniul psihologiei, de pe urma unor traume ce au modificat modul de a gândi, de a acţiona.

Scotocind pe net (googăluind) am dat peste două articole înfiorătoare. Am să citez câte un fragment din fiecare articol, ca să vă formaţi o părere:

Sinistrul cult emo: de ce nici un copil nu este la adapost de el?

continutul articolului:
Hannah era o fata fericita de 13 ani, din UK, cand a devenit o parte „emo“ a unei sinistre manii adolescentine ce vede moartea in mod romantic. Dupa trei luni s-a sinucis spanzurandu-se. Devastata, mama ei le transmite altor parinti mesajul ei: Niciun copil nu este in siguranta. De curand, in Romania, o fetita de 12 ani, emo, Andrada Mocanescu s-a aruncat de la etajul al 10-lea al unui bloc din Bucuresti. Nimic nu prevestea dezastrul...Cum ne putem apara copiii de acest cult sinistru?

Nimic nu prevede dezastrul

In noaptea de dinainte sa moara Hannah a intrat in camera parintilor ei, l-a sarutat pe obraji pe tatal ei, Raymond, si i-a spus cu veselie: Te iubesc, tati.
In ziua urmatoare, mama Hannei s-a dus sa vada ce mai face fiica ei si a gasit-o spanzurata cu o cravata de bara de sus a patului ei suspendat. Si-a strigat sotul sa vina, dar orice ar fi incercat amandoi, era prea tarziu: pur si simplu, nu mai puteau face nimic pentru a salva viata Hannei.

Emo - generaţia abandonată

continutul articolului:
Tinerii tristi, cu varste intre 11 si 17 ani, cu haine si frizuri ciudate, care-si spun "emo" sunt mai degraba ironizati de societate decat luati in serios. Despre ei se fac frecvent bancuri, iar pe internet a aparut chiar si un site in care copiii emo sunt prezentati sub forma unor caricaturi. Psihologii spun insa ca acesti tineri au probleme reale, care, ignorate, pot duce la tragedii, automutilari sau chiar sinucideri si ca de vina sunt mai multi factori, printre care implicarea superficiala a parintilor in educatie si educerea comunicarii tinerilor doar pe internet. La randul lor, profesorii afirma ca de fapt problemele tinerilor emo apartin unei generatii intregi. "Sunt copii crescuti cu cheia la gat, au parinti care, in goana dupa bani, ii neglijeaza. Devin generatii lipsite de afectivitate. De la elevi am aflat ca adeptii stilului emo se taie pe maini, au tendinte sinucigase, plang mult si cred ca nu au nici un rost in viata", spune profesorul Ioachim Hatieganu de la Liceul Nicolae Iorga din Bucuresti. Cultura "emo" a aparut in anii '80 in Statele Unite si Marea Britanie printre adolescentii care ascultau un anumit gen de muzica. Adeptii curentului se caracterizeaza prin inclinatia spre suferinta si au chiar tendinte sinucigase. Si in Romania au existat doua cazuri tragice: o fetita de 12 ani din Bucuresti s-a aruncat de la balcon, iar un adolescent de 17 ani, din Bihor, s-a spanzurat.
"Dupa ce fetita din Bucuresti s-a aruncat de la balcon, a inceput sa se vorbeasca in Romania de stilul emo", spune o fata in varsta de 17 ani, originara din orasul "Unde Nimeni Nu a Auzit de Emo", dupa cum s-a recomandat ea insasi pe o pagina de internet. Am aflat mai tarziu ca se referea la Deva. Tanara zice ca nu este chiar emo, desi a avut "multe probleme in familie". Ii place sa arate ca ei. In schimb, fostul ei prieten este emo inca de la varsta de 15 ani. "A avut dificultati in familie si inca are, e sensibil si plange ca sa se descarce", explica fata. Baiatul a fost plecat in America impreuna cu parintii lui si de acolo a importat acest stil de viata pentru care avea afinitati cu mult inainte de a-i sti denumirea.

Ştim cu toţii că fiecare generaţie a avut o formă de rebelism. Fiecare din noi, la vârsta adolescenţei ne-am manifestat adversitatea faţă de regulile impuse de societate, dar acum parcă e prea de tot. Cel mai grav este că această comunitate devine din ce în ce mai mare, mai ales că în ziua de azi, accesul la informaţie şi metodele de comunicare sunt foarte multe şi diversificate. Este foarte uşor pentru un adolescent să fie influenţat şi foarte greu pentru un părinte să-l urmărească din umbră. Câţi părinţi ştiu să acceseze contul de YM al copilului şi să-şi bage nasul prin arhivă, sau prin site-urile accesate în ultima perioadă? De multe ori timpul nu le permite acest lucru, pentru că în această societate, în care trăim, goana după bani e de multe ori prioritară. Ce am putea face pentru a preveni aceste tragedii? Deoarece trăim într-o societate destul de înapoiată mintal, singura soluţie pe care o văd în acest moment este să ne informăm cât mai bine asupra acestui curent, iar în cazul în care descoperim că avem un emo în casă, trebuie să apelăm la un specialist (psiholog specializat în probleme familiale)
Închei acest post printr-o poezioară despre emo:

Sunt un EMO depravat
Am o freză de căcat
Semăn cu-n extraterestru
Şi la plâns eu sunt maestru

Eu vreau să mă sinucid
Că la minte nu-s lucid
Lumea spune că sunt varză
Da mereu am vrut să fiu barză

In oraş eu ies machiat
Să arăt că un stricat
In roz mă îmbrac mereu
Sunt o fată, să mor eu

Acum vreau să vă cânt ceva
Şi vă spun, e prea belea
"I love to cry
I wanna die
my veins I'm gonna cut
I swear , and I am a slut”

Hai pa, eu tre să plec
Am întâlnire cu iubita pe net
Defapt e un iubiţel
Si eu ube mult la el

(DUPĂ CÂTEVA MINUTE)

Vai, pe net n-a mai intrat
Mi se pare c-a plecat
Nesimţitu, m-a-nşelat
Vreau să mor, sunt un căcat