Invidia, Bârfa şi Nesimţirea - mod de viaţă sau caracteristici genetice?

Privesc cum răsare soarele şi se risipeşte ceaţa. Ce bine ar fi dacă s-ar risipi şi din mintea unor oameni, căci "mare este grădina Domnului şi mulţi întârziaţi sunt în ea". Încercând să ajung la serviciu am constatat că nesimţirea în România a ajuns atât de mare încât îţi pune în pericol chiar şi viaţa, mai ales în trafic. În această dimineaţă era să fac accident din cauza poleiului, dar mai ales din cauza unui astfel de nesimţit, care aşa a învăţat el, că atunci când eşti depăşit să accelerezi ca nebunul, eventual să te apropii şi de portiera celui care te depăşeşte, poate îl intimidezi şi renunţă la ideea de a te depăşi. De ce să-ţi plesnească venele care alimentează acel pseudo-creier, când poţi să periclitezi viaţa celor din jur, că doar eşti urmaşul haiducilor. Şi atunci îmi pun aceaste întrebări: De unde atâta invidie şi nesimţire? Să fie în codul genetic al românilor sau fac parte din modul lor de viaţă?
În viaţa de zi cu zi ne întâlnim la tot pasul cu invidioşi, bârfitori şi nesimţiţi sau toate trei la un loc, cum spunea şi Oana Zăvoranu: " ....sunt trei în unu' ca cafeaua.". Oriunde te duci te izbeşti de ei, ca o muscă de parbrizul unei maşini; la magazinul din colţ cand primeşti in loc de rest, bomboane, fără să te întrebe dacă doreşti aşa ceva, poate eşti diabetic; în instituţiile publice, unde eşti tratat ca ultimul lepros şi eşti lăsat să aştepţi la uşă ca un câine vagabond; în şcoli, pe stradă; la serviciu, unde colegii te bârfesc pentru ca şeful este mulţumit de tine sau pentru că ţi-ai cumpărat o maşină nouă. E mai uşor să bârfeşti şi să-i distrugi imaginea unei persoane decât să te motivezi şi să obţii ceva mai bun. Se pare că în România zilelor noastre, acea vorbă din popor: "Să moară capra vecinului!" este perfect valabilă.
Ne educăm copiii să nu vorbească buruienos, să fie respectuoşi cu cei din jurul nostru, să aibă bun simţ, iar de partea cealaltă a baricadei vedem oameni cu păr alb în cap, la volanul unei Dacii 1310, cu nevasta în dreapta, care înjură de mama focului, în special când văd o doamnă la volan şi se agită ca nişte epileptici în criză.
Îmi iubesc ţara, dar sunt scârbit de mulţi dintre concetăţenii ei.