Ne apropiem cu paşi rapizi de Sfânta Sărbătoare a Crăciunului, singurul moment al anului în care aparent toată lumea uită de orice grijă sau supărare. În această perioadă am senzaţia că stresul şi alte probleme cotidiene au dispărut ca o religie de mult uitată. Aseară m - am plimbat pe străzi privind cu plăcere în jur. Oraşul este împodobit cu diferite ornamente luminoase, oamenii se plimbă fericiţi pe străzi alături de cei iubiţi sau de copilaşii lor, în căutare de cadouri sau pur şi simplu admiră multitudinea de culori din jurul lor. Dar ce este Crăciunul? Este momentul în care trebuie să sărbătorim naşterea Mântuitorului. Oare câţi oameni îşi doresc să petreacă această perioadă în sânul familiei şi câţi visează sau deja fac programările pentru o minivacanţă, alături de prieteni, la o cabană cât mai îndepărtată de agitaţia urbană? Îşi mai aduce cineva aminte că în această perioadă s-a născut Mântuitorul şi că acest lucru ar trebui sărbătorit prin dragoste şi bunătate sau pur şi simplu ne dorim o mică vacanţă în care să mergem la schi, să ne odihnim şi cel mai important să primim cadouri? Şi totuşi suntem sau nu copleşiti de problemele zilnice (facturi, rate la bancă, salarul insuficient pentru a ne satisface toate dorinţele etc.)?
Trăiesc cu speranţa că nu este doar o iluzie şi că această sărbătoare este cu adevărat o perioadă de timp a bucuriei şi a speranţei.
9 decembrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu