Din colecţia "Aberez de plictiseală" vă prezint acest post despre necuvântătoare.De ce le numim necuvântătoare, când fac atâta gălăgie? Chiar dacă nu vorbesc pe limba noastră asta nu înseamnă că sunt necuvântătoare. Discută ele despre ceva, doar că noi nu înţelegem.
Mie, personal, îmi plac foarte mult păsărelele urbane aka vrăbiuţe şi guguştiuci. Au un farmec aparte, ne încântă auzul cu trilurile lor ( :D mai bine zis ciripit) şi ne înveselesc cu prezenţa lor. Cred că această "pasiune" se datorează copilăriei. A mea mamă cu suflet bun şi privire blajină, hrănea şi încă o mai face, în fiecare zi, aceste făpturi ale cerului. Aşa că am crescut cu vrăbiuţele şi guguştiucii la geam. Nu ştiu cum a reuşit să îmblânzească un guguştiuc, dar de fiecare dată când îmi vizitez părinţii, abia aştept să vină "Ochioasa" (aşa a poreclit-o mama) la geam şi să o mângâi. DA, mă pot lăuda că am mângâiat un guguştiuc. Când deschizi geamul se retrage într-un capăt al pervazului (unde sunt balamalele la geam) şi când întizi mâna spre el (sau ea, habar nu am ce e) ridică uşor aripa spre tine şi "guruie" sau cum se numeşte cântatul lor, dar nu zboară şi nici nu te ciupeşte când o mângâi.
A doua categorie, care mă distrează fantastic, sunt "gălăgioasele" dar în acelaşi timp gingaşele vrăbiuţe. Când eram copil îmi plăcea foarte mult să le privesc cum "făceau baie" în praf. Puteam să stau şi o jumătate de ora nemişcat, ca să nu le sperii, şi să le privesc.
Tot din copilărie îmi aduc aminte cum aceste făpturi ţopăitoare şi-au făcut cuib în aerisirea de la cămara din bucătărie. Ciripeau toată ziua, mai ales primăvara, când aveau pui.
În ziua de azi, încă le mai pun seminţe de secară pe pervazul de la bucătărie, iar când am timp liber, stau şi le privesc. Este un foarte bun tratament anti-stres.
Dedic acest post vrăbiuţelor. Dacă nu erau ele, nu reuşeam să mă trezesc dimineaţă şi aş fi întârziat la scârbici. Nu ştiu de ce nu am auzit alarma de la telefoanele mobile, poate nici nu s-a activat :o . Important e că am auzit alarma naturală, gaşca de vrăbiuţe :$ .
Mie, personal, îmi plac foarte mult păsărelele urbane aka vrăbiuţe şi guguştiuci. Au un farmec aparte, ne încântă auzul cu trilurile lor ( :D mai bine zis ciripit) şi ne înveselesc cu prezenţa lor. Cred că această "pasiune" se datorează copilăriei. A mea mamă cu suflet bun şi privire blajină, hrănea şi încă o mai face, în fiecare zi, aceste făpturi ale cerului. Aşa că am crescut cu vrăbiuţele şi guguştiucii la geam. Nu ştiu cum a reuşit să îmblânzească un guguştiuc, dar de fiecare dată când îmi vizitez părinţii, abia aştept să vină "Ochioasa" (aşa a poreclit-o mama) la geam şi să o mângâi. DA, mă pot lăuda că am mângâiat un guguştiuc. Când deschizi geamul se retrage într-un capăt al pervazului (unde sunt balamalele la geam) şi când întizi mâna spre el (sau ea, habar nu am ce e) ridică uşor aripa spre tine şi "guruie" sau cum se numeşte cântatul lor, dar nu zboară şi nici nu te ciupeşte când o mângâi.
A doua categorie, care mă distrează fantastic, sunt "gălăgioasele" dar în acelaşi timp gingaşele vrăbiuţe. Când eram copil îmi plăcea foarte mult să le privesc cum "făceau baie" în praf. Puteam să stau şi o jumătate de ora nemişcat, ca să nu le sperii, şi să le privesc.Tot din copilărie îmi aduc aminte cum aceste făpturi ţopăitoare şi-au făcut cuib în aerisirea de la cămara din bucătărie. Ciripeau toată ziua, mai ales primăvara, când aveau pui.
În ziua de azi, încă le mai pun seminţe de secară pe pervazul de la bucătărie, iar când am timp liber, stau şi le privesc. Este un foarte bun tratament anti-stres.
Dedic acest post vrăbiuţelor. Dacă nu erau ele, nu reuşeam să mă trezesc dimineaţă şi aş fi întârziat la scârbici. Nu ştiu de ce nu am auzit alarma de la telefoanele mobile, poate nici nu s-a activat :o . Important e că am auzit alarma naturală, gaşca de vrăbiuţe :$ .
Eu am 3 perusi si stiu ce inseamna triluri si galagie! Cand incep, sunt innebunitori! Dar imi sunt dragi rau! Azi de dimineata se certau si se ciupeau, i-o fi innebunit vremea! :P
RăspundețiȘtergerePS: 1 baiat si 2 fetite! :D
'Neaţa ADA
RăspundețiȘtergere:O un băiat şi două fete? Săracul, mi-e milă de el :D Acum înţeleg de ce se certau. E greu să convieţuiesţi în aceeaşi "cuşcă" şi cu soţia şi cu amanta.
Cât am fost kinder am avut sticleţi, canari, broscuţe ţestoase şi o mâţă birmaneză. Mâţa o mai am şi acum, e la mama. Să vezi ce "triluri" scoate când e în călduri, app. de postul lui Dono. :P