Vorbim împreună şi înţelegem diferit...

M-am întors la pătrăţelul meu de net cu o accentuată stare de nervi. Dar nu despre asta am să scriu. Mai bine vă povestesc ce am păţit la o bancă din România (nu am să dau numele) să-i spunem generic P Bank (P = pula, moneda naţională din Botswana, nu vă gândiţi la prostii).
Această poveste începea într-o zi minunată pentru P Bank şi neagră pentru mine. Era ziua în care minunaţii "specialmuişti...pardon specialişti" din departamentul de marketing sau prost-pectarea pieţei, habar nu am de unde, dar nici nu contează, au inventat o minunată TAXĂ. Dacă ai de plătit rate la un credit şi nu te prezinţi personal, plăteşti 3 euro. Băi vere, după ce că vă dau, nu vă iau, mai vreţi să fiu în carne şi oase acolo (mai mult în oase)? Ce importanţă are cine vă aduce banii? Bine că îi primiţi, mai ales cu această criză financiară. Să spuneţi merci că nu vă scuipă lumea.
OK...revenim la povestioară. Pentru a evita neplăcerea (şi nesimţirea lor) de a plăti această taxă, mă învoiesc de la scârbici şi pornesc în mare grabă spre bancă. Când am ajuns, m-am aşezat la rând şi aşteptam liniştit. La un moment dat observ că de la un alt ghişeu de încasat mi se fac semne disperate. Mă îndrept spre acesta pentru a mă confrunta cu un macac (deci MACAC = specie de maimuţă, nu mă cac, da?). Îi dau macac-ului cartea de identitate şi îmi pregătesc suma în lei. Când arăta ca o cărticică se numea buletin, acum când arată ca un card se numeşte carte de identitate (pfff...România). Macac-ul începe să butoneze PiSi-ul pe care NASA a calculat prima orbită spaţială în 1969, şi îmi spune: (M = macac-ul; E = eu; G = ale mele gânduri încâlcite)
M: - Aveţi de plătit xx euro.
E: - Plătesc în lei la cursul zilei.
M: - Dar rata e în euro.
G: Ce dracu e cu ăsta? E surd ori beat?
E: - Plătesc în lei.
M: - Aveţi să-mi daţi xx euro?
G: What the fuck? Băi macac-ule pe tine, faci mişto de mine? Nu vezi că am lei în mână?
E: - Păi plătesc în lei.
G: Care e problema? Nu ştii să calculezi?
M: - Deci plătiţi la cursul zilei, da?
G: Păi...se poate plăti şi la cursul de noapte?
E: - Asta încerc să vă tot spun, dar se pare că microfonul e defect. (între mine şi el se afla un geam antiglont, sper să fi fost şi antiprostie şi un microfon)
M: - Nu este defect pentru că vă aud foarte bine.
G: Dar nu înţelegi, asta e problema.

Îmi dă două foi A4 şi îmi spune:
M: - Vă rog semnaţi chitanţa şi buletinul de schimb valutar.
Aici intervine greşeala mea. Am semnat o singură foaie A4, crezând că pe ea se afla şi buletinul de schimb valutar şi chitanţa, iar pe a doua foaie erau copiile pentru mine.
M: - Trebuie să semnaţi şi a doua foaie.
Atunci belesc ochii mai bine.
E: - Şi de ce nu aţi pus pe o singură foaie şi chitanţa şi buletinul?
M: - Nu s-a inventat încă soft-ul care să facă acest lucru.
G: Să mori tu? Păi pe epava aia de PiSi, nici nu cred că funcţionează, ca să nu mai vorbim că habar nu ai să setezi o imprimantă.
E: - Vă mulţumesc de acestă informaţie şi vă urez o zi bună!
M: - Şi dumneavoastră la fel şi mai poftiţi pe la noi.
G: Am să trec, ce dracu să fac?

Cam asta a fost "aventura" mea la P Back. M-am dus Muuu şi m-am întors Behehe
Să aveţi o zi bună!