Toată ziua stăm cu "ea" în gura

În timp ce mă deplasam spre scârbici cu viteza melcului somnoros, de bună voie şi forţat de împrejurări, am fost agresat auditiv de un puştiulică de 8 ani. Mai exact am fost trezit de un autentic "băga-mi-aş *beep* în măta de mujist". În spaniolă "j" se citeşte "h".
E grav dacă "the next generation" vorbesc buruienos de la vârste fragede. Să stai cu "dânsa" în gură toată ziua a devenit ceva normal. De multe ori, o astfel de propoziţie, înlocuieşte diferite expresii sau le completează cum ar fi:
- Ce faci mă în *beep* mea?
- Salut bă *beep*!
Sau doi studenţi se mozolesc de mama focului într-o cameră de cămin, moment în care intră un al treilea.
- Ce *beep* mea faci bă?
Traducere: - Ce faci mă? Nu ştii să baţi la uşă?

Mai există situaţia în care un client este enervat de vânzător/vânzătoare.
- Mulţumim şi mai poftiţi pe la noi!
- Mai du-te mă în *beep* mea. (adică "Poţi să fii sigur/ă că nu o să mai trec pe aici")

Cam ăsta este limbajul des întâlnit. Sincer sunt sătul de atâtea dejecţii verbale ce-mi violează auzul. Mă gândesc cu groază că ai noştri copii sunt obligaţi să trăiască şi să se formeze ca persoană într-un astfel de mediu. Suntem înconjuraţi de inculţi cu minte de moluscă, ce au senzaţia că sunt "cool" dacă şi-o bagă şi şi-o scot din 5 în 5 minute.
Cele mai penibile înjurături sunt legate de familie sau cu valenţe necrofile.
-Să-mi bag *beep* în morţii măti! Băi vere, eşti tembel? Cum să ţi-o bagi în nişte cadavre pline de viermi şi cu un puternic miros de putrefacţie.
- Să-mi bag *beep* în toată familia ta! Cât de cretin poţi să fii? În acea familie exista copii, bărbaţi şi babe. Ce dracu? Eşti pedo-homo-babalâcofil?

Sincer mă aştept să apară şi dicţionarul înjurăturilor pentru că sunt foarte multe. Asta ne duce cu gândul că românul e foarte inventiv şi cu o imaginaţie bogată, dar şi foarte incult şi nesimţit.
Şi pe principiul "speranţa moare ultima" sper să trăiesc acea zi în care nu am să mai aud dejecţii verbale la orice pas.