15 ianuarie 2009

159 de ani de la naşterea "Luceafărului"

Data de 15 Ianuarie 1850 este foarte bine întipărită în conştiinţa naţională. La acea dată, în localitatea Ipoteşti, judeţul Botoşani, venea pe lume Mihail Eminovici, cunoscut în istorie drept Mihai Eminescu - "Luceafărul poeziei româneşti". Şi-a dedicat viaţa poeziei, prozei şi jurnalismului român, fiind socotit de critica literară ca cel mai important scriitor romantic din literatura română.
A activat în societatea literară Junimea, alături de Titu Maiorescu (mentorul Junimii), Ion Luca Caragiale, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Vasile Alecsandri, Ioan Slavici şi bineînţeles vechiul său prieten Ion Creangă etc. A lucrat şi ca redactor la Timpul. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la vârsta de 19 ani a plecat la Viena pentru studii. În data de 3 februarie 1889 este internat la spitalul Mărcuţa din Bucureşti, ca apoi să fie transferat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, la spitalul doctorului Şuţu, se stinge din viaţă cel mai mare poet al României.
În 1948 este ales post-mortem ca membru al Academiei Române.
Stau şi mă întreb câţi tineri îşi mai aduc aminte de el. Câţi dintre ei îşi rup 10 minute din timpul lor liber pentru a citi o poezie scrisă de el sau măcar 2 minute pentru a se gândi că în urmă cu 159 de ani se năştea "Luceafărul"? Se duce cineva la Teiul lui Eminescu?
Mulţi dintre ei învaţă Luceafărul, Scrisoarea a III-a sau Floare Albastră forţaţi de sistemul de învăţământ. Oare, printre ei, mai sunt tineri care să citească o poezie de plăcere? Să vibreze sufletul în ei sau să se trezească spiritul patriotic? Cum pot să memoreze discografii şi versuri ale unor cântăreţi de Hip Hop sau Manele, dar atunci când îi întrebi de Luceafărul sau Scrisoarea a III-a, se uită în ochii tăi zâmbind cu nonşalanţă şi ridică din umeri? De unde atâta indiferenţă.
Românilor, treziţi-vă până nu este prea târziu!!! În acest fel ne vom pierde valorile naţionale. Tot ce este frumos şi a fost creat de acest popor, în condiţii aspre, se va da uitării. Ne pierdem identitatea ca naţiune.
Cum căutam pe net, am găsit o ediţie a publicaţiei Scînteia din 15 ianuarie 1989. Aici era un articol despre marele poet.Am să redau un pasaj din acel articol:

● Ziua Poetului în "Anul Eminescu"
În şcoli, la Căminele culturale din sate, la Casa Armatei şi la Palatele co­pi­ilor din oraşe, la fiecare 15 ia­nua­rie se organiza cu mare tam-tam aniversa­rea zilei "poetului nepe­reche" sau a "Lu­ceafărului poeziei româneşti".

În ziua de azi oare se mai organizează ceva? Cred că nu. Poate în şcoli se menţionează semnificaţia acestei date în istoria noastră şi atât. MARE PĂCAT.

Acest post îl dedic celui care a fost, este şi va fi cel mai mare poet al acestei naţiuni, cel care, prin poeziile lui îmi face sufletul să vibreze şi să fiu mândru că sunt RON.

3 comentarii:

  1. Toata stima pentru articol.La una dintre intrebari iti voi raspunde ca piticul meu de 6ani jumate are azi,la gradinita(54,Calea Ferentari!)o manifestare culturala la tema(de vreo saptamana se pregatesc,invata poezii,decupeaza fotografii etc).
    M-a surprins chiar acum 2 zile povestindu-mi nu doar ca stie intre ce ani a trait EMINESCU, ci si ca:" era al 7-lea fiu al familiei,ca pe tatal sau il chema tot Mihai,iar pe mama-Raluca"
    Stiu ca nu se face primavara cu un singur ghiocel,dar, acolo unde sunt oameni cu suflet care se ocupa de copii,SE POATE.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă bucur nespus NERO că mai există oameni în această ţară care transmit noilor generaţii valorile naţionale. Respect deplin pentru educatoarea juniorului. Până la urmă mai există o şansă. Nu este totul pierdut.

    RăspundețiȘtergere
  3. "Omul sfinteste locul"!
    Bine ar fi sa-i putem clona pe cei putini care chiar fac asta!

    RăspundețiȘtergere