Aventuri matinale

Ce dimineaţă "minunată" am, asta ca să vedeţi că regula cu Marţi 13 nu e valabilă.
M-am trezit fericit şi ca un soţ iubitor ce sunt, mă duc repede în bucătărie şi mă apuc de făcut cafeaua. Pun ibricul cu apă pe aragaz, pun repede zahărul, ca să se topească şi încep tacticos să adaug cafeaua. Eu sunt genul de persoană care dacă nu-şi bea cafeaua nu porneşte motoarele. Cafeaua pentru mine e ca un impuls dat unui perpetuum mobile. Somnoros cum eram, cu privirea în gol, şi cu gândurile trimise pe meleaguri îndepărtate, amestecam calm cafeaua cu apa din ibric. În acel moment ibricul se gândeşte să-mi facă o farsă. Pus pe şotii cum era, mă priveşte atent şi observă că mă gândesc departe. Atunci îşi adună toată energia internă creată de mişcarea browniană a particulelor de cafea şi......BUMMM, cu un sunet puternic, se înalţă 1 centimetru de pe aragaz. Eu, trezit din somnul efemer, mă înalţ câţiva centimetri de la pardoseală. Cafeaua măcinată, ce aştepta liniştită în cutia din mâna mea stângă, ori a fost speriată de bubuitura provocată de ibricul buclucaş, ori impresionată de sincronizarea dintre săritura ibricului şi a mea, s-a hotărât să ne urmeze. Şi uite aşa, la mine în bucătărie, a început să ningă cu cafea. Totul a devenit maro. Părul meu, hainele de pe mine, pardoseala erau maro. În aer plutea un puternic miros de cafea. Iau nervos ibricul de pe aragaz si il aşez în chiuvetă. Pun mâna pe mătură şi făraş, care râdeu de pocneau, şi dăi şi mătură. Ăştia doi, dacă nu se puteau abţine din râs, normal că nu au curăţat bine, aşa că mă duc şi-l trezesc din somn pe domnul aspirator. Şi uite aşa la 06:30 AM, aspiram în bucătărie de mama focului. Cred că am trezit tot blocul, că pe nevastă-mea clar am trezit-o.
A urmat procedeul de curăţare a hainelor şi a podoabei capilare. Într-un final,cu tensiunea arterială ridicată, mi-am servit şi eu cafeaua.

Vă urez o zi bună, că a mea nu este. Am probleme şi la serviciu.