Petiţie împotriva viruşilor

Buna ziua cititori şi necititori ai acestui blog. În sfârşit am scăpat de guturai. Mă simt mai bine şi văd cum colegii de birou răsuflă uşuraţi că nu mai strănut. Cred că le-a fost frică să nu-i îmbolnăvesc. Ce bine e să fii sănătos.
Doamne apreciez foarte mult lucrarea ta, dar de ce a trebuit să inventezi viruşii? Aceste creaturi sadice, care s-au infiltrat în organismul meu ca nişte sabotori, iar când au dat de căldură au început să se coţăie ca nebunii până au ajuns să aibă câteva milioane de progenituri. Am aflat si eu că orgia viruşilor se numeşte incubaţie. De ce a trebuit să găsim un nume şi pentru asta? Nu puteam să-i spunem simplu şi la obiect fu... pardon, procreere. Doamne, dacă-i dădeai lui Lucifer nişte viruşi, sunt sigur că nu mai ieşea din cuvântul Tău în veci şi pururi. Amin.
Oricum, după incubaţie (hi hi), începe adevărata "distracţie". Nasul îmi curgea ca un radiator spart. Din câte minţi luminate sunt în această lume, nu s-a găsit un savant care să inventeze robinetul pentru nas? Păi dacă-l inventau nu mai mergeau afacerile cu şerveţele nazale. Dimineaţă (01:30 AM) am vrut să-mi iau temperatura. Când m-a văzut termometrul, a scos un ţipăt scurt şi a rupt-o la fugă. Disperat cum era, nu a văzut un perete şi a zăcut toată noaptea într-o baltă de mercur. Căţeii (de usturoi) tremurau de frică în întunericul unui sertar, iar mouse-ul de la calculator se săturase de câte ori a fost izbit, de suprafaţa plană a biroului, de la tremuratul meu.
Când mă duceam la budă, că deh, mă apucau şi pe mine necesităţile, trebuia să am grijă, ca nu cumva, de la tremurat, să iasă "mâna ursului".
Şi cam aşa am tras-o cu guturaiul.
Să aveţi grijă de voi, că nu e de glumit cu ăia mici (adică viruşii) care nu au ca scop în viaţă decât să se coţăie, pardon incubeze şi să ne facă nouă zile fripte. Sunt al dracului de răi.