Recviem pentru un ţânţar

E seara de Revelion şi afară ninge liniştit. În cameră e cald, iar el, ţânţarul Linu, zbura liniştit prin cameră, survolând valurile de fum, ce se ridicau dintr-o ţigară, în căutarea următoarei victime. Era stăpânul spaţiului aerian, când simţi o durere puternică în piep. Aripile îi amorţiseră şi începu să cadă printr-o mişcare uşoară de rotaţie. Făcuse infact. Probabil că a supt prea mult din sângele unui alcoolic sau a prizat prea mult din pastila albastră, pusă pe un bec al lustrei. Totul se învârtea în jurul lui şi ca prin vis începu să revadă cum începuse acea seară.
Se trezi în întunericul şi umiditatea unui beci, inundat de apa din canalizare. Inspiră adânc aer în piept. Mirosul era demenţial, îi aducea aminte de copilăria petrecută pe marginea lacului de lângă oraş. Prin câteva mişcări atletice îşi dezmorţi aripile şi se gândi că a venit timpul pentrul ospăţul mult aşteptat la trecerea dintre ani, aşa că porni motoarele şi începu să facă slalom în viteză printre ţevile întortocheate. Ajuns în holul blocului, văzu un batrânel întins pe jos ce emana un miros de mlaştină, iar respiraţia lui, aburi de alcool. Linu al nostru se gândi că "un întăritor" înainte de marea petrecere nu strică. Poate mai prinde puţin curaj, la urma urmei el este foarte emotiv, mai ales în prezenţa unei femele ţânţar. Aşa că se aşeză lin pe jugulara bătrânelului, dădu o limbă de probă pe venă, după care îşi înfipse trompa sorbind cu putere. Când simţi că privirea nu-i mai este clară porni spre lift. Aici era ea, o tânără ţânţăroaică, cu aripioare lungi, gene curbate şi tropă proeminentă. Se priviră îndelung, survolând spaţiul strâmt prin mişcări spiralate. Totul se petrecea atât de repede, emoţiile erau puternice, pulsul accelerat, mângâierile tandre. Făceau dragoste ca nebunii, erau doar el şi ea, nimic nu mai conta. Epuizaţi, şedeau amândoi într-un colţ, privindu-se ochi în ochi. Linu nu mai simţise aşa ceva în viaţa lui. Atunci realiză că era îndrăgostit cu adevărat. Ea îndepărtându-se uşor, îi aruncă o ultimă privire şi îi zâmbi uşor. El o întrebă în şoaptă:
-Cum se numeşte îngerul ce mi-a atins inima?
Din depărtare se auzi un glas suav:
- Lori şi locuiesc în canalul din faţa blocului.
Linu era în culmea fericirii. Se gândea ce frumos sună: Linu şi Lori, perechea perfectă. Îşi imagina cum ar fi să aibă o familie, ei doi şi 3 copilaşi.
Revenindu-şi din visare, porni spre apartamentul unde avea să-şi petreacă noaptea de Revelion. Odată ajuns, zbură prin încăpere şi se bălăci într-un pahar. Un ţânţar respectabil ca el nu putea trece murdar în noul an. În acel moment sinţi un miros plăcut. Adulmecând aerul porni în viteză spre locul de origine al miresmei. Era o pastilă dreptunghiulară, de culoare albastră şi pe o parte avea staniol. Era aşezată pe unul din becurile lustrei. Se apropie uşor de ea şi începu să prizeze cu forţă praful albastru. Totul începu să fie foarte frumos, simţea un voal de căldură ce se înfăşura uşor în jurul lui. Luminiţele din brad începură să danseze şi să cânte Jingle Bells, era high.
Fericit începu să survoleze valurile de fum de ţigară...........iar acum era în cădere liberă. Totul se terminase poate prea repede sau poate aşa a fost să fie. Cu ultimele sclipiri de luciditate strigă cu putere:
-La mulţi ani Loriiiii!!!!
Dar nimeni nu-l auzi. Acesta a fost ultimul lui Revelion.