Înapoi la gura sobei

Bună dimineaţa cititori şi necititori ai acestui blog.
În acest week-end m-am întors la gura sobei, nu mă refer la blog, fizic m-am întors. Am fost în vizită la prieteni. Ei sunt posesorii unei superbe vile, înconjurată de pădure şi cu un pârâiaş cu apă cristalină, ce le traversează curtea. Un peisaj de vis şi îmi pare rău că nu am avut aparatul foto la mine.
În momentul în care am intrat în casă, după tradiţionalele saluturi şi îmbrăţişări, am reperat locul unde mi-ar fi plăcut să stau şi unde am stat de altfel, era şemineul. Focul ardea mocnit, scânteile urcar spre horn într-un dans ameţitor, iar un vag miros de lemn ars se răspândise în toată încăperea. Şemineul seamănă cu cel din imagine, doar că e făcut din marmură. Mi-am luat un scăun mic şi m-am aşezat în faţa lui. Îmi părea rău că nu mi-am adus pipa. Îmi ardea gâtul să fumez o pipă şi să privesc focul. Toată lumea se aşezase la masă, iar imaginea creată îmi aducea aminte de un conac vechi, unde boierii se adunau pentru a-şi petrece timpul liber. Masa era plină de bunătăţi culinare, iar carafele erau pline cu vin de casă. Lumea era veselă, vorbeau despre diferite fleacuri, dar se simţeau bine, erau fericiţi. Soţia mea a venit lângă mine, s-a rezemat uşor de şemineu şi a pus mâna ei stângă pe umărul meu drept. Avea o atingere uşoară, dar plină de dragoste. Mi-am întors privirea în direcţia ei, iar ea mi-a zâmbit uşor. Era fericită. În acel moment m-am simţit cel mai norocos om din lume. Ce puteam să cer mai mult, în afară de o pipă?
A fost o după-amiază frumoasă, doamnele au râs cu poftă, iar bărbaţii s-au cherchelit bine. Ce nu am înţeles niciodată, de ce bărbaţii după ce se ameţesc de la aburii de alcool, devin ciufuliţi, sau de ce vorbesc tare? Se pare că alcoolul pe lângă vedere şi mod de exprimare, mai afectează şi auzul.
Aceste lucruri mărunte fac ca viaţa unui om să fie frumoasă. Din când în când trebuie să uităm de problemele societăţii şi să ne bucurăm de aceste mărunţişuri.
Vă urez o zi bună!