Gata cu vacanţa de sărbători, back to work. A început şi şcoala, copilaşii se îndreaptă voioşi spre băncile pe care îşi vor toci coatele, încercând să-şi realizeze un viitor. Tinerii, viitorul ţării. Ei pe naiba, în realitate sunt nişte copii demenţi, fără cele mai elementare noţiuni de bun simţ, supravegheaţi de bunici, cât timp părinţii sunt plecaţi în stăinătate, crescuţi cu televizorul şi Yahoo Messenger. Somnoroşi şi cu ochii înjectaţi, merg precum oile pe câmp. Te împiedici de ei, dau peste tine, fără să observe măcar că eşti acolo. De scuze şi tot ce trebuie ce să mai vorbim, nu ai să auzi aşa ceva. La semfor e verde, eu încerc să fac slalom printre "întârziaţi" ce se autointitulează "the next generation" şi aud un scârţâit de roţi. Întorc nervos privirea în acea direcţie pentru a observa, la volanul maşinii, un tânăr de maxim 19 ani ce mi se adresează în cea mai pură limbă moldovenească:
- Şi faşi ăi? Nu ti uiţi pi undi merji? Tuţi .... mătii!
Privesc în jos şi constat că încă sunt pe trecerea de pietoni, privesc în faţă şi văd culoarea verde a semaforului. Mă uit la tânărul, ce gesticula parcă era muşcat de un tăun. Eram atât de nervos încât nu m-am putut abţine şi îi arăt semnul Marii Uniuni de Integrare Europeană (M.U.I.E.) şi pornesc mai departe spre scârbici. Odată ajuns la birou, încep pupăturile şi urările de bine. Bleahh sunt plin de salivă pe obraji. Urăsc începuturile de an.
Acum mă întorc la treburile de zi cu zi şi sper să ne mai "vedem" pe aici.
5 ianuarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu